Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Prin el am luat legătura cu unitatea legionară. Din aceastăunitate mai făcea parte şi Stoleru, sublocotenent. Făcuse Şcoalade Ofiţeri în Germania. Era comandantul meu de pluton. Îşischimbase atitudinea faţă de mine, după ce luase legătura cu IonBohotici.Se scursese mai bine de o lună de când venisem în aceastăşcoală. Iată că ne prinde şi 23 August 1944.Aşa cum eram, neinstruiţi, plecăm pe front cu toatăşcoala. Echipaţi de război, cu raniţa şi tot echipamentul necesar,am ocupat o poziţie de luptă. Cei din anul II au ocupat o poziţiepe dealul Mocrea, un mamelon pe care noi adesea făceaminstrucţie. Era în faţa comunei Mocrea.Se dau acum lupte grele între armata maghiară şi elevii deanul II. Acolo erau toţi colegii mei de clasă. În aceeaşi zi au fostrespinse 12 atacuri ale ungurilor. I-au dat peste cap. Pe liniafrontului, între poziţia ocupată de şcoala noastră şi Şcoala deOfiţeri nr. 2 Bacău, era regimentul 5 Vânători Timişoara. Peacolo frontul a fost spart, încercându-se o învăluire a şcoliinoastre. Din timp ne-am retras spre Buteni. Cu noi veneau dinplin şi civilii, cu căruţele pline de bagaje, târându-şi după ei şitrăistile pline cu te miri ce. Era un exod al disperaţilor din iadulfrontului. Eram în apropierea comunei Gurahonţ. Cu infanteriamotorizată, ruşii i-au respins pe unguri, fugărindu-i pânăaproape de Chişineu-Criş. O parte din elevii noştri au fost luaţide ruşi în linia întâi a frontului. Cu multă greutate au scăpat deruşi, întorcându-se la Oradea la şcoală. În 20 octombrie, toatăşcoala s-a întors în cazarmă.Cât timp am stat la Ineu, mă întâlneam zilnic, dupăprogram, cu Petru Hamat. Era elev la Şcoala de Ofiţeri nr. 2Bacău. Refugiată din cauza frontului din Moldova, a ocupatdouă pavilioane alături de noi, în Ineu. Eram, deci, două şcoli de40