Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruşeţ. În tot timpulanchetelor a avut mult echilibru şi judecată în gândire. Aşa se face căeu am fost scos din lotul lui Spiru. El a declarat că nici nu măcunoaşte. El mi-a salvat viaţa.După căderea mea din 25 ianuarie 1949, Spiru a luat legăturacu Ianăş Feneş de la Armeniş, continuând lupta de rezistenţă. A maifost sprijinit şi de oamenii din Mehadica, prin Petru Guran, şefulrezistenţei din comună, de Velţănescu din Corni, de Nicoară Ion,învăţătorul de la Cănicea, alături de mulţi oameni din comună. Deasemeni şi de Samoilă Martinescu din jurul Mehadiei, împreună cu omulţime de români din sudul Banatului.Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de laPădurea Verde din 16 iulie 1992, în memoria martirilor noştri, măînfior, oprindu-mă din scris, reflectând.După ce am scris tot ce am ştiut şi mi-am adus aminte despregrupul de rezistenţă armată din Banat, condus de Spiru Blănaru, de laoameni apropiaţi şi alţii necunoscuţi, mi-am auzit acuză că eu l-amcreat pe Spiru erou şi luptător până la jertfa supremă asupracomunismului.Nu, fraţilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blănaru erou!Prin naşterea lui, Dumnezeu l-a hărăzit luptător, punându-iarma în mână şi dragostea de neam în suflet, ca să fie pildă vienepoţilor şi strănepoţilor în apărarea lui Hristos şi a neamului nostruromânesc.Eu am avut fericirea să fiu alături de el, cu arma în mână şi să-icunosc crezul şi tăria sufletească.Domnilor nostalgici ai roşiilor de la răsărit, cu cât atacaţi şicăutaţi să-l defăimaţi pe Spiru Blănaru, cu atât mai mult îl aureolaţi.Lupta dusă de voi împotriva rezistenţei armate din Banat şi din ţară,este cel mai puternic argument că ea a existat şi neamul românesc aluptat pentru salvarea lui.Ponegrindu-ne pe noi, vă prăbuşiţi voi în hăurile urii şi aleminciunii. Aţi aruncat o ţară întreagă în criza morală şi politică.380