Atanasie Berzescu - Despre demnitate

marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameniprigoniţi pentru dreptate, pentru adevăr şi pentru bine.Mărturisitori de credinţă pentru împlinirea Cuvântului împotrivacomunismului.Cartea are o remarcabilă unitate de ton, de gândire şi desimţire românească. Autorul reuşeşte printr-o viziune proprie săstructureze evenimentele brute în forme simple, dar foarteexpresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el areputere de retrăire şi evocare, selectând cu grijă faptelesemnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu mulţi ani înurmă — zice Berzescu — parcă le trăiesc mai intens şi ard înmine mai mult. Pas cu pas retrăiesc viaţa de atunci, cea ferecatăîn lanţuri”.Povestitorul trece de la o stare la alta cu uşurinţă, printr-odiversitate stilistică: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei.Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultimarealitate, ci adevărul. El îşi arată dezgustul pentru minciună şidelaţiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse înslujba trăirii în spiritualitatea creştină. Personajele, fiinţeleacestea chinuite, nu ilustrează atât o tipologie umană, cât unprincipiu etic. Contribuţia moralistului este de cele mai multe oridirectă. Naraţiunea se întrerupe lăsând loc reflecţiei filosoficeasupra condiţiei umane în comunism.Pe Atanasie Berzescu nu-l interesează atât nota desenzaţional. Dar faptele în sine sunt pline de senzaţional şi degroază. În realitate, vremurile merg spre distrugere şi degradare.Fiinţa umană este mutilată şi desfigurată. Totul intră îndescompunere şi spurcăciune. Scenele de cruzime sumbră suntrelatate de Atanasie Berzescu cu mult simţ realist, fiind el însuşivictimă: “Moiş voia cu tot dinadinsul să mă implice în procesullui Spiru Blănaru”. Dar anchetatul nu voia asta, deşi în realitate5