Atanasie Berzescu - Despre demnitate

om, lupta pentru mai binele omului, pe care o fluturau în toatălumea drept ultim scop şi suprem ideal, capital nepreţuit - omul.Realitatea, însă, era alta. În realizarea omului nou, primaetapă o reprezenta distrugerea lui, ca fiinţă umană, ca entitatespirituală. Procedau la înlănţuirea lui, exploatându-l prin celemai sofisticate metode.Pentru ei, principiu de viaţă era ura, şi nu dragostea. Dar,s-a dovedit că dacă dragoste nu este, nimic nu este. Omul a plătitşi aici tributul lui cu miile de morţi, dar n-a renunţat la lupta deapărare, de supravieţuire.Omul urcă Golgota spre învierea lui din moarte la viaţă.Acesta este unicul drum spre viaţă veşnică, spre nemurire.La început de primăvară, prin aprilie 1960, printre noi, ceirămaşi la Noua-Culme, îşi făcuse loc un zvon. Plutea lin pestenoi vestea plecării din lagărul morţii şi desfiinţarea lui.Prinsesem cu toţii curaj, ca mlădiţele pomilor primăvara, cândseva dătătoare de viaţă le smulge din amorţire, spre noi nădejdide vieţuire. O undă de bucurie ne umplea sufletele. Scăpăm demoarte, scăpăm de infernul roşu, ne spuneam noi în gândurilenoastre. O şoaptă zbura prin colonie:— “Măi frate, să ştii că plecăm de aici, vom scăpa şiasta-i bine.”La început, totul se schiţa pe lumina bucuriei. Seîncropeau, parcă, noi nădejdi. Prinsesem viaţă, ca primăvaravegetaţia. Ca prin farmec, totul se întorcea la viaţă. Aşa eramnoi acum. Ne apropiam de luna mai 1960, când speram săplecăm din lagăr. Unii dintre noi fixasem data plecării în mai,alţii o fixaseră în luna aprilie. Şi, totuşi, după câte-mi aducaminte, plecarea s-a făcut în luna aprilie 1960, cam pe lamijlocul ei.282