Atanasie Berzescu - Despre demnitate

tratament a fost aplicat greşit cu bună intenţie de către mediculcurant, care era şi prof. universitar. Un mare semn de întrebare.Ion V. Georgescu a luptat până la moarte împotrivacomunismului, tot timpul de pe baricade. Niciodată n-a regretatcă a mers pe acest drum, pentru ridicarea neamului românesc.Într-o zi, mi-a declarat că dacă ar trebui s-o ia de la capătcu viaţa, tot pe acest drum ar merge.Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. Figura lui va fipermanent în mijlocul nostru şi vom striga totdeauna prezentpentru el.Eroismul de care a dat dovadă este legendar.DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVASperanţele noastre de a scăpa din lagărul morţii s-auînfiripat încă din toamna anului 1959, când primul lot de deţinuţia plecat undeva. Nu se ştia unde. Fără voia lor, chiar dacă înnecunoscut se duceau, bucuria le umplea sufletul. Scăpau deNoua-Culme, iadul roşu. Am rămas noi, cei care am trebuit sămai trecem o iarnă în acest cazan smolit, iadul unde ne târam zişi noapte, orbecăind fără nici o ţintă. Singura ţintă cunoscută deei era exterminarea noastră. Voiau “realizarea” a cât mai multordispăruţi.Dacă pentru toată planeta “Pământ”, o epidemie de gripă,aşa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerată o primejdiepentru viaţa omului, în lagărul morţii, gripa din 1959 a constituitun eveniment de mare bucurie şi deplină satisfacţie a conducerii,că natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre, ceiconsideraţi duşmanii poporului. Aceasta era dragostea faţă de281