Atanasie Berzescu - Despre demnitate

prieten de-al nostru, Ion Banda de la Rusca. Cu el m-am înţelescum să ne trimită veşti de acasă. El mi-a precizat că, dacă uicaPătru va primi un prosop în pachet, acesta este semnul că ne-ascris. Să iau prosopul şi să caut în tivul lui de la ambele capete.De-abia aşteptam pachetul lui uica Pătru. În sfârşit, pachetul avenit. Seara m-am dus la baraca lui. De un timp, nu mai stăteamcu el în baracă. Grăbit să ajung cât mai repede la el, nu maiştiam pe unde călcam. Mi-era teamă că nu găsesc ştergarul înpachet. La patul lui, în baracă, uica Pătru m-aştepta cu zâmbetulpe buze. De sub perină scoate ştergarul şi mi-l întinde. Învăluiţiamândoi în lumina bucuriei, eram tentaţi să strigăm ca niştecopii. Ne rugam amândoi:— “Mulţumescu-Ţi, Doamne, că ne-ai ajutat!”Cu înfrigurare am luat ştergarul şi ca un bezmetic amîntins-o la baraca mea. M-am aşezat în pat şi am început sădesfac tivul de la ştergar cu multă grijă. Am găsit foiţă dupăfoiţă, ca de ţigară, făcută sul, cu un scris mărunt şi îngrijit, decreion chimic. Era scrisul soţiei. Acest lucru s-a întâmplat cumult timp înainte de divorţ, cam prin aprilie 1962. Am primitveşti multe şi îmbucurătoare. Când m-au arestat din Bărăgan, în12 septembrie 1958, soţia mea era însărcinată. Pe la sfârşitul luiianuarie 1959 trebuia să nască. De atunci şi până la primireaprosopului, nu am mai ştiut nimic despre cei de acasă. Acum amaflat că mai am un fecior, cu numele de Horea. S-a născut înziua de 5 decembrie 1958. Naşterea a fost înainte de termen, la 7luni.Cu mine în cameră era şi un bun prieten al meu, de laTeregova, Petru Grozăvescu-Măranu. În ştergarul primit erau şipentru el 5 foiţe, cu veşti de acasă, de la soţia lui. S-a bucuratluminându-se la faţă. La fel şi uica Pătru a primit de ştire. Eramizolaţi într-o baracă. Nu mai lucram la grădină. În colonie se315