Atanasie Berzescu - Despre demnitate

— Din tot jocul acesta cu moartea, voi scăpa cu viaţă şivoi ajunge acasă, alături de soţie.Timpul avea să dovedească, din plin, că aşa a şi fost. Amajuns acasă şi am îmbătrânit alături de soţie.b). Al doilea vis l-am avut după ce trecusem hopul morţii.Se făcea că eram tot la sălaşul de la Igeg, dar mai cuputere, pe cărarea aceea cu măcriş. Mă străduiam să-l ridic dejos pe bunicul meu, după tată, Ion. Era tare slăbit. Nu se puteaţine pe picioare. Eu nu reuşeam să-l ridic în nici un fel. Îl târamdupă mine cât puteam. Până la urmă n-am reuşit să-l salvez.Aveam să aflu, după eliberarea mea din 1964, că elmurise în 1954, la vârsta de 87 de ani.Întorcându-mă de la vis la realitate, vă pot spune că dupădouă luni de la primirea veştilor şi a fotografiei de acasă,lichidul meu a început să se resoarbă. Pofta de mâncare areapărut. Simţeam la respiraţie o uşurare. Umblam acum prinsalon ca o sfârlează. Clocotea parcă viaţa în mine şi nădejdea debiruinţă asupra răului.Îl înfruntasem pe Coller.SPITAL (VI). SALONUL 9Ca să ajungi în acest salon trebuia să treci prin salonul 10.Nu avea altă intrare decât pe aici. În acest salon, bolnavi maipuţin grav se internau. Au trecut pe aici mulţi bolnavi de care eunu-mi amintesc. Am cunoscut un tânăr bihorean, Petru Şandru,care cocheta cu muza. Scria versuri. Tot aici a fost internat şiConstantin Pascu. Aveam să-l cunosc foarte bine şi să stau mulţiani cu el în cameră, atât la Aiud, cât şi-n lagăre. Ne-a legat oprietenie curată şi multă înţelegere între noi. Pentru noi toţi, care217