Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Din partea conducerii, însărcinat era unul Dorobanţu cuacţiunea de reeducare. Iar din partea deţinuţilor era PânzaruConstantin.Ca oriunde, şi aici la Aiud, reeducarea era precedată deorganizarea reţelei de informatori. Aceasta funcţiona ca acele deceasornic, mai ales că cei mai mulţi veniseră de la Piteşti. Înfabrică, o mulţime de informatori aveau funcţii de răspundere,de control al muncii de calitate şi al producţiei. Ba, maiîncercaseră să se strecoare şi-n fiecare atelier, cu scopul de asparge normele, obţinându-le din zi în zi tot mai mari. Cu uncuvânt, începuseră lupta împotriva noastră. Noi, la rândulnostru, cei care ne uniserăm în lupta împotriva lor, reacţionamprompt la fiecare încercare a lor de pătrundere şi perturbare asistemului de muncă şi a armoniei din cadrul echipei.La rotărie mereu ne dădeau târcoale. Parcă ne studiau învederea unei anulări sau chiar a dispariţiei unuia dintre noi.Pe la sfârşitul anului 1951, vin o mulţime de noi oameniîn fabrică. Printre ei erau mulţi studenţi de la Piteşti. Ştiam prince trecuseră ei şi încă mai îndurau şi acum. Mă cheamă, prinoctombrie 1951, Ion Bohotici la el, în timpul liber de masa dupăprânz. El lucra la mobilă fină, unde şef era Ordeanu. Stau devorbă cu el asupra atitudinii ce trebuia luată în faţa studenţilorveniţi de la Piteşti. Îmi spune să fiu atent şi rezervat. Să nu daucurs liber sentimentului de prietenie. Dacă vreun vechi cunoscutsau fost prieten vine la mine, să fiu înţelegător, dar rezervat.152