Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Privesc afară pe geamul din camera mea. Soarele-i spreasfinţit. Este o zi senină, dar rece. În faţa mea se arată maiestuosun deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. Copaci şi pomidesfrunziţi dau priveliştii nota de iarnă, ruginii şi parcă fărăviaţă. Pe acest fundal apar casele, una mai frumoasă ca alta, cualbul lor caracteristic, cu fel de fel de stiluri în construcţie, cufaţade neasemănându-se una cu alta şi cu podurile toatemansardate. A trecut şi Crăciunul. L-am petrecut în mijloculfamiliei lui Aron şi Leni. Au stat în jurul meu, făcându-mă sămă simt bine. Cu toate acestea gândul meu zboară spre casă,spre ţara mea.Marţi 29 decembrie 1992Aici, în Germania, ca să ajungi în ţară eşti la discreţiaşoferilor de pe autocar. Nu este un birou al societăţii cu care vreisă pleci. Îţi percep taxe după bunul lor plac şi numai în mărci.După masă pe la orele 16 ne-am dus în vizită la doamna FloriHaţeganu, venită în Germania de 14 ani. Acum are cetăţeniagermană. Ne-am simţit tare bine la ea. Ne-a povestit despremulte lucruri şi mai ales despre necazurile ei. Seara, în jurul orei20, ne-am întors acasă. Nu după mult timp a venit şi Eli pe lanoi, stând mai mult de vorbă. În timpul acesta Aron a vorbit latelefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre ţară. Am fixat,deci, data de 7 ian. 1993, orele 18 pentru plecarea noastră sprecasă. Zilele acestea trebuie să-mi adun bagajele. Se apropie treisăptămâni de când sunt în Germania.Citind aici, în Germania, “Expres Magazin”, constat cudurere că opoziţia noastră se destramă. Conflictul dintre A.C. şiP.A.C. nu este de bun augur. Aşa stând lucrurile, noi nu vomrealiza nimic. Nici acum nu vrem să înţelegem că, fără unitate,nu vom depăşi criza, nici cea politică şi nici cea economică.364