Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Duminică, 3 ianuarie 1993De dimineaţă ne-am pregătit de o vizită. O aşteptăm pedoamna Gabi Roos, care vine cu maşina şi ne duce la ea acasă,la Bruchsal. Noi toţi suntem gata de plecare. La ora 10 plecăm.M-a impresionat locuinţa D-nei Gabi, curată, bine îngrijită şi cumobilierul ales cu mult gust. Stă într-un bloc la parter, aproapede noua biserică cu un turn pătrat, având un stil neobişnuitpentru mine. Un patrulater înalt şi cu cruce în vârf. Pe toate celepatru feţe se află câte un ceas mare.La Gabi ne-am simţit foarte bine, aducându-ne aminte deoameni şi fapte din trecutul nostru, de anii petrecuţi la SMTLugoj, unde ea a fost mult timp casieră. Depănând firulamintirilor, adesea ne aprindeam până la emoţie. Dar neînfierbântăm şi când ne gândim la răul din lume. Ne uităm înIugoslavia, ne uităm la dezmembrarea Cehoslovaciei, ne uitămla şubrezenia păcii în fosta URSS. Dar, mai mult, ne uităm şiconstatăm impasul în care se găseşte azi Germania, undenumărul şomerilor a început să crească. Din cauza nesiguranţeisociale, în urma manifestărilor extremiste, capitalul străin a foststopat în Germania. Dacă şi aici se întâmplă astfel de fenomene,atunci ce să mai zicem de noi românii? Dacă şi Germania, într-obună măsură, şi-a pierdut credibilitatea în faţa marilor capitaluri,atunci ce să mai spunem despre ţara noastră?Mai cu una, mai cu alta, timpul a trecut repede aici învizita noastră la Bruchsalul frumos şi bine îngrijit. Ne-a servit omasă bogată, cu de toate, pregătită ca la noi în ţară, în Lugojulnostru cu vechi tradiţii româneşti.La orele 16 şi 30 de minute am plecat spre casă, luândunerămas bun de la doamna Gabi şi mulţumindu-i din tot sufletulde felul cum ne-a primit. Am luat Busul din oraş şi ne-amîndreptat spre Karlsruhe. Acasă la noi ne-a întâmpinat o369