Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Am uitat să vă spun că în acest timp au murit mulţi dinsalon. Nu-i mai reţin pe toţi cum se numeau. Alţii au fost scoşidin spital, deşi erau grav bolnavi. Au fost duşi la Zarcă. Îmi aducaminte de Sebastian Dănilă, un elev din Moldova, aproape deIaşi. A murit de tuberculoză esofagiană şi intestinală. Unmuncitor de la Reşiţa, pe numele de Lungu, a murit de ascităT.B.C. Şi mulţi alţii pe care eu nu-i mai ştiu.Prin noiembrie 1954, se eliberează din salonul nostrusubinginerul Ioan Cristea, din Dobrogea. Din timp a venit lamine şi mi-a luat toate datele şi adresa soţiei mele. El fuseseunul dintre martorii care au văzut prin ce am trecut eu. Când amajuns acasă, în 1964, am auzit că Nelu Cristea s-a ţinut decuvânt şi a scris acasă.Tot acum, în noiembrie 1954, doctorul Costin, cuaprobarea lui Bogăteanu, îmi instituie pneumotorax la plămânulstâng. Eu ştiam acum din fişe că aveam caverne la ambiiplămâni. Deci eram cavitar bilateral. Îmi bagă câte 500 cm. cubide aer. Prima senzaţie pe care am avut-o, atunci la instalare, afost cea de sufocare. Tare greu mi-a fost până la acomodare. Lao lună după plămânul stâng, îmi bagă şi la dreptul aer. Eramacum umflat ca un butoi, la ambii plămâni. Respiram tare greu.A trecut mult timp până m-am obişnuit cu noua mea stare delucruri, pneumotorax bilateral. Mergeam la control destul dedes, pentru a vedea cum evoluează boala. La plimbare măţineam şi eu după ceilalţi, cu chiu, cu vai, dar mă ţineam şi numă lăsam. La instituirea pneumotoraxului a fost şi doctorulOctavian Niţu, dentist. Un om excepţional. El i-a comunicatunchiului meu, Ion Berzescu, pe Celular, că sunt la spital şi măsimt mai bine. De câte ori ieşeam la plimbare, mă urmărea cuatenţie şi mă sfătuia să nu mă las, să lupt mai departe. Măsupraveghea tot timpul. Locuia cu doctorul Costin în cameră,197