Atanasie Berzescu - Despre demnitate

meu Gavrilă nu mai este printre noi. A murit într-un accident demaşină.Spre Crăciun, iarna s-a aşezat de-a binelea peste noi.Zăpada mare şi vântul dezlănţuit din Dobrogea, peste bietelenoastre case, pitite de furia lui, voiau parcă să ne înghită. EraCrivăţul înfuriat. Alerga bezmetic peste câmpia întinsă, mânânddin urmă ciulinii Bărăganului. În faţa casei, câţiva salcâmi destulde mari îndrăzneau să i se împotrivească. Din încleştarea lor sedesprindea un geamăt de nebun, un urlet de te scotea din minţi.Se aplecau salcâmii cu crengile la pământ, făcând parcă locnebunului să treacă. Eu şi cu Aurică ne uitam pe geam laîncleştarea drăcească a Crivăţului turbat cu tot ce-i sta în cale,case, pomi sau vreo fiinţă rătăcită.De Crăciun ne-am dus la biserică, unde slujea părinteleIoan Sârbu, un preot cu mult suflet şi dragoste de om. Bisericaera amenajată într-o casă obişnuită, acoperită cu stuf. Zăpada eramare, de-abia ne-am făcut loc de mers. Se vedeau cărări de lafiecare casă, până la drumul principal ce ducea la Sfat şi deacolo la Biserică şi şcoală. Părintele Sârbu mai era ajutat, deobicei, de părintele Iosif Ratec. Uneori, mai venea şi părinteleNicolae Ciorbaru, dar mai rar.Aşa, împreună cu Aurică Visovan şi cu Ghiţă Munteanu,am cunoscut pe aproape toţi oamenii din Lăteşti. Cei mai vechilocuitori acolo, acum deveniţi pentru noi băştinaşi, eraubasarabenii. Mai vechi decât ei au fost bănăţenii, dar ei au plecatcu toţii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Lăteştiulrămăsese ca o comună a bănăţenilor. Era destul de întinsă, darfoarte multe case acum erau părăsite. Cei, care i-am cunoscutmai întâi au fost cei veniţi din închisori. D-l Moise făcea oficiulde prezentare. Mai erau printre ei şi unii pe care-i întâlnisem înpuşcărie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec şi alţii.232