Atanasie Berzescu - Despre demnitate

înalt, deşirat parcă, de slab ce era, cu faţa prelungă, osoasă.Trece prin saloane pe la fiecare bolnav.O dată cu venirea lui, se părea că atmosfera se îmblânzise.SPITALUL (V). ŞI TOTUŞI L-AM ÎNFRÂNTPE COLLERS-au scurs doi ani de când peste Aiud stăpân ajunseseColler. Se simţea cum hăţurile erau tot mai strânse. În atmosferăplutea parcă un început de furtună. Aiudul se mişca pe nesimţite,ca un colos. Seismele se făceau percepute de noi, vieţuitoarelecolosului. Ca-nainte de furtună, adesea aparenţele înşelau. Păreacă se abătuse şi o boare de pace, de linişte. Gardienii păreau maiblânzi, mai domoli, dar destul de vigilenţi. Se simţea de ladistanţă că ceva se mişcă, se urzeşte. Ca animalul de pradă, pitiţila pământ, se pregăteau să sară asupra noastră. Din fabricăîncepuseră să fie retraşi tot mai mulţi deţinuţi politici. Îiînlocuiau cu dreptul comun. Din ţară mereu soseau loturi, loturide legionari. Se făceau pregătiri minuţioase în vederea unei marilovituri, proiectată să se dea în Aiud.Scrâşnea Aiudul ca două falii ale pământului, când sedeclanşase cutremurul reeducării. Gemetele miilor de oameni sefăceau tot mai auzite ca un cutremur de pământ.Să ne întoarcem la întâmplările noastre din salonul zece,din spital.Doctorul Petrasievici îşi luase în primire secţia lui debolnavi din spital. A fost adus de la Zarcă. În locul lui l-au duspe doctorul Marcoci. Când m-a consultat şi a văzut cum arătam,doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârşite.212