Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ucurându-se de farmecul ei, după lemne de foc pentru nevoilecoloniei.La grădină, după ce ing. Savu ne repartiza pe toţi la loculde muncă, noi ne vedeam de ale nostre până la ora mesei. Pentrumasă aveam la dispoziţie o oră. Cei care eram în echipa de udat,în zilele de ploaie, executam alte lucrări. Sub ochii noştri,grădina cu fiecare zi ce trecea lua altă înfăţişare, soarele delteismulgea plantele din pământul bogat şi le înălţa cu frunţile sprecer. De multe ori noi, cu ochii pierduţi în zare, cu sufletulademenit spre zări senine, cu gândul în zbor peste munţi şi văi,în spaţiul mioritic, ne uneam cu cei de acasă, mamă, tată, soţie,copii, fraţi şi surori. Cu lacrimile înecate în noi, încheiam şirulvedeniilor dragi cu bunicii, cei care-i mai aveam.Eram în plină vară a anului 1960. Veniţi de la Noua-Culme, am reuşit, în bună măsură, să uităm de cele îndurate întrecutul atât de apropiat. Totuşi, la locul de muncă ne maiconfruntam şi cu rânjetul sau bruscatul în surdină al unorgardieni, care făceau acest lucru cu pasiune.În anul 1961, vara, s-a înfiinţat o bibliotecă pentru noi.Deşi nu prea aveam timp de ele, am reuşit să luăm cărţi şi să nebucurăm de ele, după o atât de îndelungată vreme. Se maistrecurau din când în când şi ziare. De la orele 17, când veneamde la lucru, şi până la orele 21, când suna stingerea, maiîncercam să citim. De fiecare dată când luam cărţi pentru mine,luam şi pentru unchiul meu Petru Berzescu. Îi plăcea să citească.Fără doar şi poate, cărţile au fost anume selecţionatepentru noi. Aproape toate erau teziste şi-n sprijinul ideologieicomunist-atee. S-au mai strecurat printre ele şi cărţi bune, darpuţine. În planul lor, prin înfiinţarea bibliotecii, ţinteau lapregătirea terenului prielnic declanşării unei reeducări genPiteşti. Poporul nostru are o zicală cu multă înţelepciune în293