Atanasie Berzescu - Despre demnitate

16 decembrie 1992Sfânta zi de miercuri din postul Crăciunului ne-a ajutat.De dimineaţă am fost cu Aron la piaţa de vechituri. Căutând, amgăsit o maşină de scris, suplă şi destul de frumoasă la înfăţişare.Aron, care se pricepe la ele, a încercat-o; prezenta unele defecte.Până la urmă am luat-o şi-am pornit spre casă. Eram nerăbdătorisă vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. Ajunşiacasă, Aron a aşezat-o pe masă şi dă-i cu controlul pe ea, în modamănunţit, pentru depistarea hibelor. Tot căutând, a găsit îninteriorul clapelor o frunză de copac mototolită. Îl aud pe Aroncă-mi spune: — “Măi Tasule, să ştii că frunza asta este cauzadefecţiunii maşinii.” — “S-ar putea”, îi răspund eu. Am uitat săspun că-n piaţă vânzătorul a cerut 10 mărci pe ea. Aron i-a datnumai 7 mărci, spunându-i că nu-i prea bună. Până la urmă amscos-o cu 7 mărci. După ce a curăţat-o, arăta ca nouă. Era omaşină foarte bună şi puţin întrebuinţată. A încercat-o pe o coalăde hârtie. Mergea foarte bine, cu un scris elegant. Sfânta zi demiercuri ne-a ajutat. Frunza ajunsă între clape blocase maşina.Aron mi-a încredinţat-o, spunându-mi cu mult drag: — “Tasule,ţi-o fac ţie cadou. Să fii sănătos şi s-o foloseşti cu mult succes.”Eu, cu emoţie, am primit-o, mulţumindu-i din tot sufletul.După aceea, scoate şi un aparat de radio portativ şi mi-l întindeşi pe acela, spunându-mi să-l primesc în dar din partea lui. Cuaceeaşi emoţie l-am primit şi pe acesta. Cu gândul la ai mei dinţară, am rânduit darurile în dulapul unde îmi păstrez hainele.Ai mei mereu îmi apar în faţă ca pe un ecran de televizor,plini de viaţă şi bine dispuşi. Alina şi cu Mărioara, bunica ei,ocupă locul de frunte. Poate că la ora asta şi ele se gândesc lamine. Lângă ele persistă Tibi, Horia şi cu nepoţii mei Adrian şiGabriel, cu toţi ai casei, Nuşa şi Anişoara. La fel surorile mele,Anica şi Lenuţa. Sigur că toţi se gândesc la mine.354