Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ajunşi la Lugoj, prin luna august, ne-a lăsat în pace, obună bucată de vreme, fără anchetă.Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj,mă voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebeş.ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBEŞCaransebeşul anilor 49-50 era cel al frământărilor, alcontradicţiilor, al paradoxurilor. De aici, din regiunea de sud aBanatului s-a pornit din plin şi de mare răsunet rezistenţa armatăîmpotriva Comunismului.Închisoarea se înscrie pe aceeaşi linie de comportament,de confruntare a noului cu vechiul. Vremurile se anunţau a finoi, iar personalul, în frunte cu directorul, Litera, era format dincei cu mentalitate veche. Faptele petrecute în această închisoarepledează pentru acest paradox.Gemea închisoarea de oameni aduşi din toate părţile. Teuitai la ei când, după 18 martie se înteţiseră arestările, cum erauclaie peste grămadă, pe coridoare, că-n camere nu mai aveauloc, cu căciulile lor ţuguiate şi date pe o parte, ca ale dacilor, cuşubele ţinute pe umeri, cu privirile pierdute în zare, scrutândparcă viitorul, destul de sumbru, al bietului neam năpăstuit decei de la răsărit, călare pe tancurile aducătoare de moarte. Îţidădeai seama că învolburările erau mari. Atmosfera eratensionată. De la sine, peste câtva timp, lucrurile s-au domolit.Se părea că am intrat într-un făgaş normal. Asta aparent numai,că ce-a urmat o să vedem nu peste mult timp, când a începutiadul anchetelor. Zbârnăiau zi şi noapte jeepurile securităţii,ducând şi aducând oameni de la schingiuirile satanice.109