Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Fiecare ţarc avea un gardian, sub al cărui control eram. Înacele vremuri, am realizat o deosebire esenţială încomportamentul gardienilor. Dacă era într-o zi o echipă agardienilor cu mai multă înţelegere şi omenie, atunci cealaltăechipă era îndrăcită. Ne ţineau închişi toată ziua în ţarcuri. Întura gardienilor buni, toată ziua erau porţile ţarcurilor deschise.Ne duceam unii la alţii şi stăteam de vorbă.Iată că într-o bună zi, pe la sfârşitul lui septembrie 1963,unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine laCorneliu Octavian şi-i spune din fir a păr tot planul luiAngheliu, de a înlătura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreunăcu Comitetul Central. În planul lui mai intra şi comandantulcoloniei, Fecioru, pe care voia să-l înlăture de la comandacoloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian rămâneînmărmurit. I se părea un vis. — “Dacă-i totul adevărat, suntemsalvaţi”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i aduseseinformaţia, rugându-l să fie sincer şi să nu umble cu poveşti.Văzând îndoiala lui Corneliu şi că nu prea are credit, acolo vinecu încă doi prieteni de ai lui, care-i confirmă cele declarate maiînainte. De data această, Corneliu le spune categoric:— “Dacă voi susţineţi că-i adevărat ceea ce îmi spuneţi,eu vă salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie să-mi daţi înscris toate aceste lucruri.”Au căzut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3declaraţii semnate. De-abia atunci ne povesteşte CorneliuOctavian toată întâmplarea. Îi venea să cadă în genunchi şi sămulţumească lui Dumnezeu că ne-a ajutat şi ne-a dat o rază desperanţă. Cucerisem o cotă înaltă în lupta noastră. Acum va jucaun rol mare diplomaţia noastră. Depinde mult de măiestria luiCorneliu Octavian. Ajuns în faţa lui Fecioru, Corneliu Octavianîi relatează cu lux de amănunte toate cele întâmplate. La urmă,326