Atanasie Berzescu - Despre demnitate

LA OFIŢERUL POLITICÎn acest timp, când fabrica fierbea în organizareareeducării şi când reţeaua de informatori se structura, eu suntchemat la ofiţerul politic, cam pe la orele 10 înainte de masă.Era o toamnă cu mult soare. Şi ziua se anunţa frumoasă şi caldă.Parcă era o vară târzie. La ofiţerul politic am stat vreo două ore.Căuta sub toate formele să mă recruteze ca informator. Îmioferea toate avantajele în fabrică. Ba chiar şi libertatea sub oformă oarecare. A încercat să mă convingă de orientareasănătoasă a regimului comunist. În cazul când eu nu voi primi,atunci se anunţă sumbra perspectivă de a nu mai ieşi dinînchisoare, pe lângă faptul că mereu voi face izolări, voi primibătăi şi chiar promisiuni de moarte.Ţin minte ca acum răspunsul pe care i l-am dat la sfârşituldiscuţiilor:— “Domnule locotenent, dacă ar fi fost cazul să colaborezcu regimul, cu securitatea, atunci înţelept era să fi făcut acestlucru până a nu intra în închisoare, şi nu acum după atâţia ani detemniţă şi privaţiuni de strictul necesar unui om. Ce rost are, d-lelocotenent, să mă terfelesc acum, după atâta suferinţă.”— “Bine, domnule, d-ta o să suferi, nu eu. Ai să simţi tulucrul acesta cât ai să stai în închisoare.”Aşa se face că, după această solicitare a politicului, lamine au început să curgă belelele. Când m-am întors în fabrică,se apropia masa de prânz. În repausul de masă vine Ion Bohoticila mine şi mă întreabă ce a vrut politicul. I-am spus totul cum afost şi cum au decurs discuţiile între noi. Iată ce mă sfătuieşteIon:153