Atanasie Berzescu - Despre demnitate

— “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949, când îngara Caransebeş, vrednicul şi blândul păstor şi vlădică Veniaminpărăsea scaunul episcopal, îndreptându-se spre surghiunul impusla Alba-Iulia. De atunci, mereu mă gândesc la felul cum s-audesfăşurat evenimentele, atunci în 1948-1949.”Deci, asupra păstorului şi luptătorului, episcopulCaransebeşului, Veniamin, s-a abătut sabia lui Satan. Un ierarhal Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului şi alrezistenţei până la sfârşitul vieţii.IIAcum să trecem la partea a doua a lucrării şi anume lacompletarea numelor preoţilor, trecute greşit, şi ale celor care aufost uitaţi din necunoaştere.1. La pag. 76 — Altarul Banatului nr. 4-6 1996, estetrecut preotul Nicolici Alexandru, născut în Teregova. Este ogreşeală. Nicolici Alexandru s-a născut în com. Tufări, aproapede Orşova. Tatăl lui a fost tot preot. Mai târziu, ajunge preot încom. Teregova, alături de preotul Dimitrie Stoichescu. Nu afăcut parte din grupul lui Aurel Vernichescu, nici nu-l cunoştea.În toamna anului 1948, com. Teregova este organizată militar decătre notarul public Gheorghe Ionescu. Nicolici Alexandru afăcut parte şi el din această organizaţie, luând jurământul la toţimembrii organizaţiei. Părintele Nicolici Alexandru nu s-adeplasat niciodată în munţi la partizani.După căderea lui Spiru Blănaru din 12 martie 1949, laFeneş, încep arestările în masă în com. Teregova. Tot acum estearestat şi părintele Nicolici Alexandru. Am stat mult timp cu elîn cameră, atât la securitate, cât şi în Aiud.345