Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Amândoi şi-au iubit neamul şi legea creştină, jertfindu-sepentru ele.La despărţirea mea de oamenii din grup şi de Spiru, decomun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949, zi de onouă întâlnire. Plecând spre casă, la Slatina-Timiş, m-am întorsînc-o dată cu privirea spre Spiru, făcându-i semn cu mâna debun-rămas. Avea să fie ultimul rămas bun dintre noi.Spre Slatina-Timiş, peste coclauri înzăpezite, pe cărări denoi ştiute, am fost condus de unchii mei Petru şi Ion Berzescu,de Martin Copăceanu şi de Martin Moatăr, care era din Slatina-Timiş. Pe înserate am ajuns acasă.La Teregova, în vremea aceea, Gheorghe Ionescu seocupa de aprovizionarea cu arme şi alimente pentru grup.În 25 ianuarie 1949, eu am fost arestat de către securitate,de la catedră. Eram profesor la Slatina-Timiş. Până seara, grupula fost informat de căderea mea. Personal, Spiru a coborât înSlatina-Timiş şi a stat de vorbă cu soţia mea, informându-se decele petrecute cu mine. Şi-au dat seama că nu-i de glumit. Sepregăteau de retragerea spre muntele Semenic.Arestat fiind, sunt predat maiorului Aurel Moiş, laCaransebeş, unde era centrul de acţiune al securităţii împotrivarezistenţei. Şeful centrului era chiar Aurel Moiş.Ajuns în faţa lui Moiş şi luat în zeflemea, acesta începe oanchetă sumară şi de formă numai. Nimic serios. După douăzile, în 27 ian. 1949, îmi spune să mă pregătesc pentru a mergecu armata să-l prindă pe Spiru Blănaru. Eu refuz, declarând cănu ştiu nimic de Spiru. Moiş însă era la curent cu celeîntreprinse de mine în legătură cu grupul lui Spiru. Nu-miputeam da seama de unde ştie aceste lucruri. Mult mai târziu, înînchisoare, când am stat de vorbă cu Martin Moatăr, care a făcutparte din grupul lui Spiru, am aflat că Sămfiu Banu, gazda mea58