Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Sfârşit de secol, sfârşit de mileniu.Fi-va oare şi sfârşitul urii dintre oameni? Fi-va oareînceputul mileniului III şi al secolului XXI un început de dialogcu Dumnezeu? Al credinţei şi al dragostei între oameni? Se varealiza oare acea armonie pe glob şi unitate între oameni şipopoare?Fă, Doamne, ca în numele sutelor de mii de eroi şi martiri,care şi-au dat viaţa pentru mai bine, să se realizeze acea dragostecreştină între toţi fiii Pământului.II. STAFIILE DE LA NOUA-CULMEEra pe la începutul verii anului 1959. Peste lagăr seabătuse o epidemie de gripă numită asiatică. Moartea şi-a luatpartea ei din oameni. Ce eram noi slăbiţi şi amărâţi până ladeclanşarea epidemiei şi ce ajunseserăm cu toţii după boală,nişte stafii, unul mai prăpădit ca altul. Când a apărut gripa, înfiecare baracă s-au numărat cu zecile bolnavii. Nu aveam nici unfel de tratament. Zăceam în pat, cu febră mare, dureri de cap,ameţeli, fără poftă de mâncare, cu tot cortegiul simptomeloracestei epidemii. Cu noi aveam mulţi medici. Ei se îngrijeau denoi cum puteau. Primiseră de la infirmerie numai termometre.Ne încurajau cât puteau. Printre cei care picaseră la pat eram şieu. În tot timpul închisorilor, n-am scăpat ocazia ca acolo unde-irău să nu fiu şi eu. Asta mi-a fost crucea. Dar Dumnezeu m-aajutat să scap din toate închisorile, ca astăzi să vă pot povesti omică parte şi după puterile mele.Cred că nimeni şi niciodată nu va putea reda prin cuvinteinfernul trăit de noi toţi în împărăţia comunismului.253