Atanasie Berzescu - Despre demnitate

să ajung la acele caiete, care în mod sigur ascund o sumedeniede adevăruri şi fapte petrecute. Cineva este interesat ca acesteasă nu iasă la iveală. În mod cert, comuniştii.Îmi mai povesteau haiducii mei că ori de câte ori, întimpul coasei, se auzea câte un zgomot neobişnuit, aruncaucoasele în fâneaţă şi cu pistolul în mână se aruncau la pământ, înpoziţie de tragere. La urmă se alegeau cu un râs şi voie bună, căs-au speriat din senin.Pe la orele nouă, când soarele se ridicase bine pe cer,venea prânzul gătit de familia cu fâneaţă. La umbra unui pomsau a unui arbore, în marginea de pădure, se aşezau cu grijă lamasa aşternută pe un măsai (faţă de masă) anume făcut dincânepă. Cum stăteau ei în faţa castronului cu mâncare, pegenunchi era aşezat pistolul mitralieră, fiind gata oricând săpună mâna pe el.Aşa au lucrat ei, aceşti cavaleri ai Crucii, aceşti haiduci aizilelor noastre, în toată acea vară fierbinte a anului 1948.Grupul de legionari, toţi recrutaţi de Horia Sima, când erala Caransebeş ca profesor, a alcătuit nucleul grupului derezistenţă care avea să se formeze când Spiru Blănaru avea săvină pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948, de pe dealurileDomaşnei, cu oamenii lui.De acum încolo îi vom urmări pe toţi, desfăşurându-se însânul grupului condus de Spiru Blănaru, înfăptuind acte deeroism, drept mărturie nepieritoare a istoriei neamului nostru,căci Spiru Blănaru a fost o realitate, şi nu o fantasmă.48