Atanasie Berzescu - Despre demnitate

adevărata armată a neamului românesc, cu arma în mână, oformau luptătorii din aceste grupuri de partizani. Aceasta eraadevărata armată a poporului român. Numai ei luptau pentruneam şi legea lui Hristos. Cealaltă era armata roşie care seceracu necruţare sutele de mii de români.Istoria ne mai mărturiseşte că pe vremea lui Avram Iancu— 1848-1849, neamul românesc s-a găsit într-un mare impas.Singură armata lui Avram Iancu, de 6000 de ostaşi, reprezentaneamul românesc. Prin ei, neamul trăia şi se afirma.Aşa şi acum, în vremea anilor 1948-1949 şi până ladesfiinţarea ultimului grup de partizani, luptătorii din rezistenţăformau adevărata armată a neamului românesc.Atunci când, la alegerile din 1946, se furaseră voturile,comunismul era considerat cel mai mare duşman al nostru.Trebuia luptat împotriva lui chiar cu preţul vieţii.După ce în ţară se fixează la teren, sprijiniţi de tancurileruseşti, ei îşi desfăşoară planul de atac împotriva rezistenţeiromâneşti. Cu experienţa de luptă a Moscovei, ei încep treaba.Din 1947, alegerile din 1946, U.R.S.S.-ul, prin armata sa,a trecut la organizarea comunismului la noi în ţară. Îşi înfăptuiauplanurile, tăvălugind lumea. L-au alungat pe regele Mihai înmod necinstit şi dictatorial. Au urmărit din aproape pe ofiţeriimonarhişti, partidele istorice şi pe toţi cei care se găseau luptândpentru apărarea neamului românesc.Porţile închisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cuzecile de mii şi chiar cu sutele de mii. Munţii noştri au începutsă găzduiască o mulţime de români, constituiţi în grupuriarmate. Erau partizanii. Aşa au luat fiinţă grupurile de partizani,printre care cel al lui Spiru Blănaru din Teregova şi alcolonelului Ioan Uţă.52