Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Mihai Puşcaşu, azi trecut întru cele veşnice. De la strunguriintrai în atelierul de rotărie, unde aveam să lucrez eu mulţi anide fabrică. Legate de rotărie erau atelierele de tâmplărie, cuspecificul lor de lucrat în lemn, uşi, ferestre, mobilă şi tapiţerie.Pe partea dreaptă, cum intrai în fabrică, după birouri, sedesfăşurau atelierele de fierărie, tinichigerie, paturi, forja şialtele. După aceste ateliere venea şi atelierul de jucării.După ce toţi am intrat în fabrică, aproape de poartă, Mareşse opreşte în faţa noastră, cu lista în mână. Eram numai ochi şiurechi. Aşteptam să vedem care-ncotro va merge la locul demuncă. Pe lângă Mareş erau mai mulţi gardieni, şefi de ateliere.Aşteptau şi ei repartiţia. Eu ajung la atelierul de jucării, cu încăvreo câţiva ca mine. Ne predă unui deţinut, mai răsărit parcă,îmbrăcat şi el în zeghe ca toţi deţinuţii. Sunt repartizat la o masăunde se confecţionau jucării. Cel care mă luase în primire se şiocupa de mine, arătându-mi ce trebuie să fac. De prima dată îmidă nişte plăcuţe de lemn pe care trebuie să le şlefuiesc. Zis şifăcut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era undeţinut de drept comun, cu numele de Movilă. Era un om tarebun şi echilibrat. Şi-a dat seama pe loc că noi de-abia am apucatsă scăpăm de Celular şi să mai prindem un pic de libertate,schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movilă era şefulatelierului de jucării. Toţi cei din atelier îmi erau necunoscuţi,deşi erau toţi politici. De fapt n-aveam de unde să-i cunosc, că,de la Timişoara, n-am mai ieşit niciunde din celulă ca să-i potcunoaşte. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea ieşire dincelulă, printre oameni, afară de ieşirile la vizita medicală peCelular.Totul părea nou pentru mine, necunoscut. Adesea măîntrebam până unde se poate merge în nesiguranţa asta şi ce-oaduce ziua de mâine. Nu-mi dădeam seama atunci că de fapt143