Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Imaginea lui Radu Gyr şi acum este vie în faţa ochilor.Copleşit, retrăiesc acele clipe fericite. I-am simţit din plincăldura sufletului său, bun şi drept.Până la urmă m-am acomodat cu viaţa din secţie. Timpultrecea şi lucrurile au început să se schimbe.Spre sfârşit de august şi început de septembrie, în Aiud seschimbă conducerea. Procesul de schimbare a luat o cale lungăşi lentă. Căpitanul Dorobanţu, fostul comandat al Aiudului, dă înprimire colonelului Ştefan Coller conducerea închisorii. Au fostnecesare mai bine de trei luni de predare. A început să se strângăşurubul. Gardienii şi-au schimbat atitudinea. Devin mai duridecât au fost.Dintre noi, primul care pleacă este Radu Gyr. După el,doctorul Uţă. Aveam să-mi mai aduc aminte de el de multe oriîn viaţă.Mi-a rămas în minte cum mi-a tratat ochii. Apăruse laamândoi ochii o albeaţă. Când mă vede, îmi spune:— “Mă, tu trebuie să faci un tratament la ochi, că altfelvei orbi. Te tratez eu. Zis şi făcut. A şi început cu praf fin dezahăr, suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. În fiecare zi făceaoperaţia aceasta. Mă usturau ochii de nu mai ştiam ce să fac.Alături de mine mai era şi părintele Bumbac de la Constanţa, totcu tratamentul pentru ochi. Până la urmă, ochii mi s-au limpezit,scăpând de orbire. Lui, doctorului Uţă, îi datorez lumina ochilor.Sita lui Coller începuse să cearnă şi-n rândul nostru, alcelor rămaşi la T.B.C., secţia a II-a. Ne înghesuie pe mai mulţiîntr-o cameră, reducându-se numărul lor.În locul doctorului Uţă este adus doctorul Gheorghiu —profesor universitar la Iaşi. Cu el vine şi fiul lui, Mihai, studentla medicină la Iaşi. Primul lucru pe care l-am pierdut a fostplimbarea pe timp îndelungat. Aveam acum numai câte o oră.179