Atanasie Berzescu - Despre demnitate

De acum începe însă o altă luptă la Periprava, fără să neangajeze pe noi, decât tangenţial. Cele două tabere aleadministraţiei declanşează confruntarea surdă, dar ucigătoare.Observator la această bătălie era Corneliu Octavian. Tot maimulte şi mai dese erau ciocnirile între Fecioru şi Ioaniţescu.Înainte de Crăciunul lui 1963, vin în colonie un colonel desecuritate şi un căpitan. Ne adună la club pe toţi deţinuţii. Noifiind mulţi n-am avut loc să intrăm toţi în sală. Era o zi liniştită.La o masă, erau aşezaţi colonelul şi căpitanul de la centru,împreună cu Fecioru şi cu un ofiţer care-l însoţea mereu princolonie. Noul colonel ne punea întrebări referitoare lacomportamentul lui Ioaniţescu şi al ofiţerului politic. La toate s-a răspuns în maniera în care au fost relatate de CorneliuOctavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu desprebruscările şi bătăile lui Ioaniţescu şi ale ofiţerului politic. De laaceastă adunare de la club, noi nu i-am mai văzut pe Ioaniţescuşi pe ofiţerul politic prin colonie. De Crăciun, ne spune CorneliuOctavian că au venit un căpitan în locul de ajutor de comandantşi un alt ofiţer politic.De-abia acum bucuria noastră ţâşneşte ca un izvor desănătate, de apă cristalină, din colţuroşii bolovani ai chinurilordin închisori. Ca nişte copii, tineri şi bătrâni, săream prin curţilelagărului, plini de satisfacţia bătăliei câştigate. Ne bucuram, nebucuram. Dumnezeu a fost cu noi şi este cu noi.Şi acum, când scriu aceste rânduri, la bătrâneţe, măpodidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunoştinţei căDumnezeu ne-a ajutat ca din moarte să trecem la viaţă.Pot spune că am fost prezent la una dintre cele mai marivictorii din tot şirul de închisori şi lagăre din istoria gulaguluiromânesc.328