Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Marţi, 22 decembrie 1992Îl însoţesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinţăşi facem aprovizionarea cu apă minerală şi bere pentru sărbători.După aceea plecăm în căutarea unui brad frumos de Crăciun.Ajungem la marele magazin Wertkauf, unde, lângă el, este unloc special amenajat cu o mulţime de brazi, de toate mărimile.Brazii sunt expuşi în suporturi speciale. Aron şi-a ales un bradfrumos, pe care vânzătorul l-a împachetat într-o plasă specială,ca un sac. Bradul ales l-am lăsat în curtea depozitului cu un biletpurtând numele lui Aron şi am purces la vizitarea magazinului.Un magazin uriaş şi-o forfotă de lume. Aron a cumpărat niştestruguri, foarte buni, dar scumpi, apoi ne-am îndreptat spre casă,luându-ne bradul ambalat. Către orele 14 am ajuns obosiţi morţi.Am uitat să spun că acolo, în magazinul acela mare, am întâlnitun copil mărunt, dar zglobiu şi vioi cum n-am prea întâlnit. Eracu mama lui, o tânără femeie, tare simpatică. Aron a pus mânape creştetul copilului şi l-a întrebat ce face şi unde se duce. Arăspuns mama lui pentru el. Erau indonezieni, veniţi la studii,cred. Şi acum mi-a rămas în minte imaginea lui de copil zglobiu.Toţi copiii pământului sunt aşa. Pe toţi îi caracterizeazăcurăţenia sufletească, ca mai târziu pe acest fond să se grefezepăcatele omului.În jur de orele 16 a venit Nadina la noi, împreună cuCorina, care, nu după mult timp, a plecat acasă, singură, lăsândope Nadina la noi. Este o fată frumoasă şi comunicativă.Discutăm de parcă ne-am fi cunoscut de-o veşnicie.Miercuri, 23 decembrie 1992Azi noapte l-am visat pe bunicul meu, taica Ion Berda. Sefăcea că era o zi frumoasă de vară, undeva pe dealul Poieni, pe opajişte bogată în flori şi verdeaţă, cu mulţi pomi fructiferi şi ici-358