Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ROTĂRIA PE FIRMitoiu şi cu mine ne făcuserăm obiceiul ca, atunci cândintram în fabrică, să trecem mai întâi pe la prietenii noştri de laalte ateliere. De fiecare dată, întâi treceam pe la nea GhiţăBrahonschi. El lucra aproape de birourile fabricii. Ne primea cumultă bucurie. Întotdeauna avea câte ceva de spus. Ne încuraja,făcându-ne să ne simţim şi noi mai tari şi încrezători în destinulnostru. A fost unul din conducătorii mişcării de rezistenţă dinBanat, alături de Ion Constantin şi Ilie Ghenadie. Ne trata ca pefraţii lui mai mici, ocrotindu-ne parcă. De la Brahonschimergeam la Sebastian Mocanu, pe care ţineam neapărat să-lvedem în fiecare zi. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la ţigări.Cumpăram fiecare câte 700 de ţigări. Din ele îi duceam defiecare dată şi lui Ianu Mocanu. Eu uitasem treaba asta, acumcând trecuseră atâţia ani. Ianu, însă, n-a uitat. Drept semn alprieteniei, mi-a trimis cu dedicaţie un exemplar din cartea luiMântuirea. A rămas acelaşi om cinstit, demn şi corect. Uncărturar de seamă şi un mare român. De fiecare dată îl vedeam şipe Victor Ţâru. Cu el aveam multe de vorbit. Era în închisoaredin 1941, de pe vremea lui Antonescu. În drumul nostru spreatelier, ne mai întâlneam cu mai mulţi prieteni şi cunoscuţi.Printre ei era şi Petconi Aurel, din Lugoj şi el. Lucra latinichigerie. Adesea, în vorbă cu el, ne aduceam aminte deLugojul nostru şi de vremuri mai bune.Normatorii, care în acelaşi timp erau şi informatori, eraumereu în jurul nostru, la rotărie. Într-una din zile, ne suntrepartizaţi patru oameni în echipa noastră. Şef de echipă era totMitoiu. Prin fabrică, prietenii şi cunoscuţii noştri îi spuneau“Popa Rotilă”. El se amuza, ţinând la stors. Era o fire extrem de163