Atanasie Berzescu - Despre demnitate

adevărat frate pentru mine. Preotul din el îl îndemna să stea lacăpătâiul unui bolnav în surghiun. Ştia că-i încins şi cu sabianeamului. Prin tot comportamentul lui din închisoare a doveditcă a fost un mare român. Febra mare şi tusea mă chinuiau totmai mult.Venise primăvara. Pe la începutul lui mai 1954, într-obună zi, vine la mine doctorul Cureleanu şi mă scoate afară pesală, unde erau mai mulţi deţinuţi încolonaţi. Mă alătur lor şiplecăm. Ajunşi la spital, mă supune unui control radiologic. Înurma acestui control sunt internat în spital, unde aveam să staumai mult de doi ani în acelaşi pat de suferinţă.SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT.SALONUL MORŢII NR. 10Cum venise Coller, parcă venise moartea în Aiud. Zilnicmorga era plină cu trupuri firave, os şi piele numai. Stihiilemorţii fâlfâiau deasupra Aiudului. Se declanşase furtuna în iad.Aici era iadul pe pământ.În urma controlului radiologic, doctorul Costin măinternează în spital, aşa cum am menţionat mai înainte. Cubagajele în mână mă duce la salonul 10. Mă instalez în patul aldoilea, situat pe peretele opus uşii de la intrarea în salon. Ca nouvenit, bulversat parcă, îmi aranjez patul. În dreapta mea, peperete, era patul unui bolnav de la Mediaş cu numele de Lungu,după câte-mi amintesc. Între noi era o noptieră. În stânga mea,lipit de patul meu, era inginerul Gheorghe Dragon din Ploieşti.Ce eram eu mic de statură şi brunet, acum devenisem omogâldeaţă de om, slab şi prăpădit de tot. Rămăseseră numai186