Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Aşa am şi procedat. Când venea de la clubul cadrelor,vorbeam întotdeauna cu el. Locuiam împreună în aceeaşi baracă.Mă cultiva şi el pe mine, în speranţa că-l voi sprijini în acţiunealui de luptă împotriva lui Angheliu.Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. Câştigaseîncrederea comandantului şi a altor ofiţeri. În schimb nu-lputeau suporta maiorul Ioaniţescu şi ofiţerul politic. Mereu îlrepezeau şi-l aruncau în colonie, fără nici un motiv. La una dinaceste scene, ca din senin, apare comandantul coloniei. Târât,Corneliu fusese azvârlit în colonie. Vine la baracă şi povesteştecele întâmplate. Nu după multă vreme, Corneliu este chematafară, la clubul cadrelor. Îl aştepta Comandantul, care îi spune căde acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. Va executanumai ordinele lui. Deci, între comandanţi a fost o discuţie lacuţite. Din acel moment şi până la sfârşitul coloniei, de CorneliuOctavian nu s-a mai prins nimeni. Era destul de prudent. Nu mailega nici o discuţie cu nici un gardian, fie bună, fie rea. În jurullui erau numai ofiţeri şi gardienii care se strânseră în jurulcomandantului. Se declanşase un război între cele două tabereale Administraţiei. Se contura acum, bine de tot, frontul deluptă. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagulromânesc, când celor două tabere ale deţinuţilor li s-au aliat câteuna din cele ale Conducerii. Mai bine zis:1). Tabăra noastră, a celor care luptam împotrivareeducării, a ştiut să-l atragă pe comandant. Am riscat înmanevrele noastre de a atrage de partea noastră pe Comandant.Totul sau nimic, ne-am zis. Pe tăcute, lupta se contura tot maiprecis.În concluzie, tabăra formată de comandantul coloniei, oparte din ofiţeri şi mai mulţi gardieni, s-a aliat cu noi, prinCorneliu Octavian.320