Atanasie Berzescu - Despre demnitate

sufletesc, acea potenţă spirituală, care-l făcea să reziste şi chiarsă biruie.Fusesem numit şeful camerei. Ascultau toţi de mine.Căutam să nu le fac zile grele şi, dacă pot, să-i scot de lanecazuri. M-am înţeles cu elevii mei din lot, ca să avem grijă detoţi ţăranii noştri din cameră. Să le dăm întâietate în toateserviciile din cameră. La masă îi rugam să mănânce ei primii.Aşa s-a ajuns la o bună înţelegere între noi. Cu toate acestea,mai apăreau şi supărări.Ferestrele camerei dădeau spre curtea şi poarta închisorii.Se puteau observa intrările şi ieşirile din curtea închisorii. Sevedea foarte bine şi vorbitorul cu toţi cei care veneau la vorbitor.La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplinădin partea oamenilor mei din cameră. La vorbitor erau chemaţiîn ordinea intrării familiilor noastre la locul de vorbit. Eu amfost printre primii chemaţi. Terminând cu vorbitorul, am venit lacameră. După mine terminaseră şi o bună parte din elevii mei.Cei mai mulţi însă dintre ţărani n-au fost la vorbitor. În cameră,la una din ferestre, învăţătorul Ion Nicoară din Cănicea făceasemne spre vorbitor. Îi atrag atenţia să înceteze cu semnele că vaface rău celor care n-au fost la vorbitor până acum. Se vasuspenda vorbitorul. N-a voit să asculte, dându-i înainte cusemnele. În acest timp este observat de pază şi reclamat.Comandantul pazei vine în cameră şi cercetează înfuriat cazul deindisciplină. Insistent întreabă cine a făcut semne. Nicoară almeu, învăţătorul, nu vrea să iasă în faţă şi să recunoascăgreşeala. Suntem ameninţaţi cu suspendarea vorbitorului. Într-ofracţiune de secundă mi-am dat seama de pericol. Am ieşit înfaţă şi am declarat că eu am făcut semne, pentru a salva camerade la pedeapsă.123