Atanasie Berzescu - Despre demnitate

omeneşti. Aici, în închisoare, i-am întâlnit pe Ion Boldureanu şiIon Petruţescu. Cu ei au mai fost şi alţi lugojeni.În octombrie am fost duşi la Timişoara, la închisoareamilitară. Aici era lume multă, din toate părţile Banatului, pentruproces.Viaţa se părea că se desfăşoară normal. Se juca aceeaşipiesă cu alţi oameni. Gemeau închisorile ţării de atâţia fii aineamului românesc.ÎNCHISOAREA MILITARĂ TIMIŞOARAEra pe strada Popa Şapcă nr. 7. Zilele de octombrie, cătresfârşit de lună, dar şi de an 1949. Deşi toamnă, totuşi cald ca-nzilele de vară, şi frumoase de parcă-ţi părea rău să mori şi cu atâtmai mult să nu fii liber.O frână pusă puternic, o smucitură de să te dai peste cap,în camionul care ne adusese de la Lugoj. Se opreşte sălbatic înfaţa porţii castelului de pe Popa Şapcă nr. 7. Nedumeriţi, ne dămjos din camion, încolonaţi în grabă, ne fac vânt în “Castel”.Urcăm pe nişte scări la etaj, în faţa camerei nr. 17. Uşa sedeschide şi pătrundem cu toţii, claie peste grămadă, în cameră.Avea parcă lumină mai multă ca la Lugoj. Fereastra era maimare.Iată-ne şi la Timişoara. Cu bune şi rele, de aici, ne dămseama cum zilele se scurg. Acomodaţi cu camera, începem săstudiem şi să observăm paturi, pereţi, uşă şi tot ce era în cameră.De fapt nu erau paturi, ci priciuri, după câte îmi amintesc. Suntmulţi ani de atunci, dar observ că memoria încă mă mai ajută.Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus116