Atanasie Berzescu - Despre demnitate

salt în formă de arc, aterizând în ciubărul cu mâncare, darnimeni nu avea timp să se mai oprească din cauza acesteiîntâmplări.Ni se distribuise fiecăruia un echipament specific munciice urma să o execute: aveam un costum-pufoaică format dinveston şi pantalon, pe cap aveam o căciulă cu clape pentruurechi, aşa cum purtau de altfel şi miliţienii şi localnicii şisentinelele, iar în picioare opinci de cauciuc. Din opinci şi pestepantaloni trăgeam “ciulcii”, un fel de ciorapi de cauciuc carese ridicau peste genunchi (asemănându-se cu botforii ceconstituiau echipamentul de gală al Escortei Regale pe vremeacând executam serviciul militar). Ciulcii erau impregnaţi de noicu săpun la cusăturile din spate ca să nu pătrundă apa şi erauasiguraţi ca să nu alunece în jos prin nişte legături împletite dinpapură. De ciorapi nu putea fi vorba, de multă vreme ciorapiicu care fuseserăm arestaţi se tocaseră. Protecţia picioarelorcontra îngheţului era asigurată de clasicele obiecte cazone pecare le confecţionam distrugând dosurile de pernă dinechipamentul patului de dormit.Când apăream în front aliniaţi pentru a pleca la lucru,aspectul nostru nu era jalnic, ci mai mult trufaş: clapele căciuliierau lăsate peste urechi şi peste sprâncene. Nu ni se zăreaudecât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. Vestoaneleerau scurte şi aproape ajungeau ciulcii, iar nojiţele de papurăîmpletite peste gambe ne dădeau un aspect războinic,asemănându-se cu vechii cruciaţi din Evul Mediu. Pufoaiceleaveau impregnat pe spate un mare C.R.; când ne-am primitpufoaica, în naivitatea mea am crezut că am de-a face cu oorganizare perfectă în care fiecare individ avea impregnateiniţialele numelui său.304