Atanasie Berzescu - Despre demnitate

arestaţi oameni cu duiumul din toate comunele din jurulDomaşnei. El era domăşnean.Pe atunci şi-n Caransebeş, ca de altfel în toate închisoriledin ţară, circula zvonul că: “Vin americanii.” Era o psihoză cene cuprinsese pe toţi. Securitatea, adesea lansa zvonurile că “Vinamericanii”, prin dreptul comun din închisoare. Aceştiacomunicau cu noi prin diferite mijloace. Ei erau în curte toatăziua. Geamul nostru dădea în curtea închisorii. De aici vedeamşi-n oraş peste casele din faţa noastră. Vedeam bine când veneaufamiliile noastre să ne vadă.De la acest geam am văzut-o pe soţia mea care venise cufiul nostru, Tibi. Când am fost arestat de lângă el, a avut patruluni. Acum, când îl zăream în braţele soţiei, era trecut de şaseluni. Soţia lui Tibi Lazăr ştia care-i geamul de la camera noastră.Le pândeam la geam. Zărindu-le, scoteam mâna afară şi lefăceam semne. Mărioara, soţia mea, fiind cu copilul în braţe, îmifăcea şi ea semne cu mâna. Lua mâna copilului şi-o mişca în susşi în jos. Eu îi răspundeam la fel, la semnele ei. Noi le vedeampe ele, dar, la rândul lor, nu ne vedeau decât numai mâinilescoase printre gratii.Tot prin acest geam culegeam ştirile de la dreptul comun.Era unul care ne transmitea în limba franceză. Tibi Lazăr leprimea. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Mereu seamuza securitatea pe seama speranţelor noastre că vinamericanii. Venea adesea câte un ofiţer şi ne întreba:— “Ce mă, nu vin americanii să vă scoată de aici? Maiaşteptaţi mult şi bine până vin ei.”Asupra acestui fapt, a psihozei că vin americanii, se potspune multe lucruri. Analizând acea vreme, când comunismulstăpânea aici ca le el acasă şi când America ne vânduse pe celpuţin 50 de ani la Ialta, ajungi la concluzia, deloc plăcută, asupra111