Atanasie Berzescu - Despre demnitate

cunoscuţi, femei şi bărbaţi. Biserica este luterană. Înainteaslujbei se produce o oarecare fierbere. Părintele Dr. ViorelMehedinţi este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. Pelângă această parohie mai are încă trei: Frankfurt, Heidelberg şiHeilbron. Începe slujba religioasă. În această biserică luterană,care-i găzduieşte întotdeauna pe românii ortodocşi, s-a creat, deastă dată, o atmosferă de o înaltă trăire spirituală. Aşa mi s-apărut mie, cel care pentru prima dată am ieşit din hotarele ţăriimele şi-n ajun de Crăciun luam parte la o slujbă religioasă,închinată Naşterii Domnului.Cu gândul la ai mei şi ţara mea, mă rog cu căldură. A fostînălţător. Alături de Aron şi Nadina m-am simţit foarte bine.Bărbaţi şi femei luam parte la răspunsurile cantorului. Lasfârşitul slujbei am colindat cu toţii gândindu-ne acasă.Colindând, mi-am adus aminte de colindul din 1952, din Aiud.În noaptea aceea de Crăciun, cu ochii înfipţi în stele,colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, obrazul şiroitde lacrimi al tatălui albit şi îmbătrânit înainte de vreme, al soţiei,cu brazde de durere, strângându-şi la piept pruncul părăsit demine la patru luni, al bunicilor albiţi şi ei de timp, al fraţilor şisurorilor, al unchilor şi verişorilor şi al prietenilor cinstiţi lasuflet. În acele măreţe clipe, noi, cei din spatele uşilor ferecate,prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul în nemărginire,în dumnezeire. Eram extaziaţi. În acele clipe puteau să sedeschidă uşile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai erafrică de nimic. Eram în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi.În biserică, după colinde, părintele ne-a vorbit despreNaşterea Domnului. Când totul a fost gata, înainte de nafură,Aron m-a prezentat părintelui cu multă căldură. Eu, emoţionat,i-am răspuns şi-n numele ţării mele, România, de felul cumreprezintă Biserica şi neamul nostru aici, în Germania. Apoi am360