Atanasie Berzescu - Despre demnitate

În atmosfera aceasta, de tensiune parcă, în octombrie,într-o bună zi sunt anunţat să-mi fac bagajul. După mai bine dedoi ani de spital, nu mai eram învăţat cu schimbarea de loc şi depat. Surprins, mă pregătesc de plecare. Îmi fac bagajul şi-mi iaurămas bun de la toţi colegii de cameră. Sunt condus de sanitarulspitalului, un plutonier, la secţia a II-a, tot la T.B.C., pe aripadreaptă, cu faţa spre morgă. În camera în care am intrat eraupaturi de fier etajate, pe o parte şi pe alta a camerei. Se scoseserăpriciurile. Mi se oferă un pat liber pe dreapta, sub geam, josînsă. Acolo i-am întâlnit pe Vasilică Alupei, un om cu multsuflet, din Moldova, pe Aurică Visovan, pe care-l cunoscusem laspital. Mai târziu a venit şi Constantin Pascu, cu care aveam săstau mai mult împreună. Au mai sosit, după aceea, şi ŞtefanPuşcaşu şi Polgar Ştefan. Reuşisem, în timp, să realizăm ocăldură de adevărată familie.Intrasem în toamnă bine de tot, trecusem de jumătatea luioctombrie. De afară, răzbătuse vestea că revoluţia din Ungaria afost înăbuşită. Ruşii, cu tancurile lor, au trecut peste ei fără milă.Morţi cu zecile de mii.Ruşii s-au făcut vinovaţi de agresiune. Erau, deci,declaraţi de ONU agresori. Dar cu ce preţ? Cu un popordecimat.Păcatul acesta cade şi asupra Apusului, asupra lumiilibere.La Ialta au fost negociate naţiuni întregi. În Ungaria a fostmăcelărit un popor, numai pentru a putea declara Rusia caagresor.În ţară s-au făcut arestări şi condamnări pentru faptul de afi simpatizat şi manifestat pentru revoluţia din Ungaria.În Aiud, după ce regimul comunist din România şi-a datseama că nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova,222