Atanasie Berzescu - Despre demnitate

spunea multe lucruri şi bune. Mi-a atras atenţia să mă feresc dedoctorul Cureleanu de pe secţia a II-a. Era omul politicului.Săptămânal ne ducea la raze. Acolo mă vedea pe mine primul şidupă aceea mă chema la el la aparat. Îmi arăta imagineaplămânilor la fiecare bolnav din salonul meu. Îmi explicaamănunţit tot ce se vedea. După câteva şedinţe, mă invită săcitesc eu ce văd. Timid, am început să citesc aşa cum făcea el.Bucuros, îmi spune:— “Vezi că ai înţeles şi ai început să vezi la raze. Măbucur că ai progresat. Doctorul Cureleanu nu ştie să citească aşacum citeşti tu.”Na, mi-am zis, să vezi acum pe capul meu altă dăndănaie.Şi aşa a şi fost. După fiecare control radiologic, când ajungeamîn cameră, toţi erau grămadă pe mine, să le spun la fiecare ce amvăzut la el. În timpul acesta, Zeana nu mai era cu noi. L-au scosdin spital. Cât a fost el cu noi, ca specialist, ne spunea la fiecarece a văzut. Numai în cazurile grave nu spunea nimic, aşa cum afost cazul meu, când am fost pe moarte. Acum eu eram doctorullor. Venea Costin cu fişele la patul meu şi-mi spunea să le trecce medicamente le trebuie. Îl întrebam pe fiecare ce-i trebuie şi-itreceam pe fişă. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute demine.Mai târziu, când Costin avea să plece acasă, în anul 1955,eu aveam să plătesc, cu vârf şi îndesat, apropierea şi intimitateala care ajunsesem cu Costin. Cineva din salon informasepoliticul că eu fac fişele, citesc la raze pentru fiecare bolnav înparte şi prescriu medicamente. De la o vreme, mă duceam singurla raze şi numai după aceea veneau colegii de cameră. Nu maiputeam face nimic. Doctorul Marcoci, care venise în locul luiCostin, s-a purtat bine, dar nu era aşa de apropiat faţă de mine.196