Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Periprava, de multe ori gardienii se solidarizau cu noi, împotrivaturnătorilor. Periprava a făcut o notă aparte faţă de toate celelalteînchisori şi lagăre din ţară.Să ne mai întoarcem acum şi la grădina noastră, colţ derai, pe malul vechiului Danubiu:La grădină, parcelă cu parcelă, udam cu multă grijă. Eumă nimerisem la loturile cu ardei. Dădeam drumul la apă la maimulte parcele deodată. Când ajungea apa la jumătatea plantei,închideam micul canal al parcelei cu o sapă de pământ, luat dealături, deschizând la parcela opusă a canalului. Şi aşa, până laorele 12, trebuia să terminăm cu udatul. După-masă soarele eraprea puternic. A doua zi veneam şi săpam ceea ce cu o zi înainteudasem. Cam la trei zile fiecare parcelă ajungea din nou la apă.Noi, cei care eram în această echipă, trebuia să venim şiduminica la lucru, la udat. Cu adevărat, au fost momente deoarecare destindere, ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului.Unii lângă alţii, povesteam atâtea lucruri, unele chiar inedite,fără a încetini ritmul de muncă. Asta se întâmpla de obicei cândpregăteam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare.Cât lucram la conserve, nu eram opriţi de la consumul lor.Puteam mânca oricât am fi dorit, cu condiţia de a nu duce nimicîn colonie. Cu toate acestea, am dus în colonie suc de roşii, însticle de bere, pentru cei care erau bolnavi de colită. Erarecomandat de medic şi le făcea bine. Alte medicamente nu eraupentru noi. De multe ori aveam grijă să-l aprovizioneze pe IonUdrea, învăţător în Caransebeş, un bun prieten şi coleg.Programul de lucru începea cu noaptea în cap.Deşteptarea suna la ora patru dimineaţa. Ne sculam repede şi nepregăteam. Cafeaua cu o bucată subţire de pâine o luam aproapedin mers. Cu asta lucram noi până la orele 13, când ni se aduceamasa la locul de muncă. În jurul orei 5, ne găseam încolonaţi,291