Atanasie Berzescu - Despre demnitate

în faţa divinităţii. Un lucru am învăţat din tot zbuciumul acestade luptător de o viaţă:— “Dacă în tot ceea ce faci nu eşti curat ca lacrima,atunci totul este cenuşă.”O POLIŢĂ PLĂTITĂÎn neastâmpărul animalului de pradă, maiorul Aurel Moiş,şeful securităţii, mă aştepta în camera de anchetă. În faţa luiNikolski, comandantul suprem al securităţii pe ţară, suferise oînfrângere. Şi-a dat seama de acest lucru numai după ce prinsesepe Tudor Ruşeţ, curierul meu. Auzind cele declarate de Ruşeţ,că exact în ziua de 28 ianuarie 1949, eu aveam o întâlnire cuSpiru Blănaru, pe vechiul loc la Tomnacica şi că trebuia să fiucondus tot de curierul meu, la Spiru, Moiş de data asta s-apierdut. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate şi încă unadin cele mai mari din viaţa lui de până atunci. Vom vedea maitârziu şi vom conclude aceasta în urma declaraţiilor lui în timpulcrizei de nervi.Era prin luna martie, ziua 16, 1949. În sinea lui seconsidera înfrânt, mai ales că avea toate datele care conduceaula acest adevăr, pierderea unei bătălii. Expediţia pentru prinderealui Spiru Blănaru s-a făcut tocmai în ziua în care eu trebuia sămă întâlnesc cu el acolo în pădure. În mod evident şi pentruMoiş, eu ştiam precis unde se găsea Spiru, mai ales că ei nu semutaseră din locul acela după arestarea mea, aşa cum a declaratTudor Ruşeţ. Eu am mers pe ultima carte, jucându-mă cumoartea. Mi-am riscat viaţa. Cu preţul vieţii mele trebuia decisă-l salvez pe Spiru Blănaru de a cădea în mâinile securităţii. Şi99