Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ÎNCHISORILE – UNIVERSITĂŢILE NOASTREFac o paranteză şi vă prezint, în mare, ce au fost pentrunoi închisorile din timpul comunismului, pe lângă satanismuldin ele.Noi, cei care am trecut prin universul concentra-ţionar,putem spune, pe bună dreptate, că am absolvit şi aceste mariuniversităţi din şcoala vieţii. Închisoarea poate fi considerată oînaltă şcoală atât pentru instruire, cât şi pentru realizarea uneiînalte spiritualităţi creştine. Pentru noi toţi a fost o universitate.Aici s-au format caractere, având ca dascăli elita intelectualităţiiinterbe-lice. Aici, în acest univers concentraţionar, toţi la un loc,maestrul şi ucenicul, în aceleaşi condiţii de viaţă, în iadulcomunist, au realizat şi condiţii de şcoală înaltă. Cei setoşi s-auadăpat de la cei înzestraţi cu izvor nesecat de cultură.În condiţii inumane, am găsit calea de a ne instrui şiforma lângă mari dascăli ai neamului românesc, aşa cum au fost:Radu Gyr, Nichifor Crainic, George Manu, Ioan V. Georgescu,Gheorghe Brătianu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Stăniloae,Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Nicolae Mareş, TraianTrifan, generalii Ioan Arbore, Iosif Iacobici, Pantazi, amiralulHoria Măcelaru şi mulţi alţii, pe care nu-i mai ştiu.Pentru a ne împărtăşi din marea cultură am recurs la toatemijloacele necesare, pe care, în mod normal, mintea omeneascănu le cuprinde.1. În fabrică şi spital am reuşit să avem hârtie şi creion.2. În Celular şi Zarcă, ne-am însuşit alfabetul Morse, prinţevile de la calorifer sau prin bătăi în perete, de la cameră lacameră. Când vorbeam la perete, noi mai foloseam şi gamela, pecare o puneam pe perete, ţinând loc de microfon. Puneam203