Atanasie Berzescu - Despre demnitate

aracă, unde pe-o parte ne frigeam, iar pe alta îngheţam. Iată-neîn luna decembrie, apropiindu-ne de Naşterea Domnului.Începuserăm să uităm de câte ori am petrecut în închisoareSfântul Crăciun. De unul singur îmi aduc aminte mai bine.Acela a fost anul 1952.CRĂCIUNUL ANULUI 1952A venit şi-n Aiud Crăciunul(articol publicat în săptămânalul “Lugojul” nr. 19 din 18-25Decembrie 1991)Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, înspatele gratiilor şi uşilor ferecate.În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cuînfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Nepregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.Îl aşteptam cu neastâmpăr de copii.Aşa cum se întâmplă în toate închisorile din ţară, şi-nAiud se iau toate măsurile de pază şi de aplicare a unuitratament aspru asupra deţinuţilor. În toate zilele marilorsărbători creştine sau în zilele sărbătorilor comuniste, ne aplicauun regim de teroare, cu percheziţii, suspendarea plimbărilor,mâncare slabă şi pază dublă, atât în cordonul de pază alînchisorii, cât şi pe coridoarele Celularului. Îşi făceau loc dinplin înjurăturile, bătăile, ba chiar mai mult, punerea în lanţurisau izolarea în camera de tortură a celor mai periculoşi deţinuţi.Ofiţerul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor166