Atanasie Berzescu - Despre demnitate

prietenoasă şi cu multă disponibilitate. Cu repartizarea celorpatru oameni în echipa noastră, nu ştiam ce să facem. Cumvaîngrijoraţi. Ne fuseseră băgaţi pe gât, cu tot dinadinsul. Voiau săspargă blocul nostru, unitatea noastră de la rotărie. Pitaru neajuta mult de tot. Nu ieşea din cuvântul nostru, dar mai ales allui Mitoiu. “Trio Rotăria”, cum ne spuneau cei din fabrică,Mitoiu, Hamat şi cu mine, ţinem un consiliu de familie. Cefacem cu ei? ne întrebăm noi. Ne uităm la ei, cei patru veniţierau destul de tineri şi voinici. Fac eu o propunere, ca să-i dămla bătut bucşe, la roţile venite de la atelier, gata pentru forjă. S-aaprobat propunerea mea, picând pe mine să-i instruiesc înaceastă operaţie. Era cea mai grea muncă din rotărie. Trebuiamultă forţă şi răbdare. Zis şi făcut. Mă duc cu ei la locul unde sebăteau bucşele. Acolo erau două baroase mari şi cu toateuneltele necesare acestei operaţii. Le arăt ce trebuie să facă.Bucşa din fontă era cu doi milimetri mai mare în diametru decâtgaura butucului. Ea trebuia bătută ca să meargă forţat în butuc.Prin bătaia ei îşi făcea loc de intrare. S-au apucat oamenii mei delucru. Se schimbau la baros, unul după altul, vlăjganii mei.Broboanele de sudoare începeau să curgă pe frunţile lor. Bucşablestemata, mai mult sărea în sus decât să intre în butuc, care eradin lemn de ulm, câlţos. Când am bătut noi bucşele, Pitaru ne-aarătat o şmecherie, ca să meargă mai repede, dar nu prea eracorect. În cazul ăsta, făceam cu burghiul loc de intrare până ladouă treimi din butuc. Mai rămânea o treime, pe care bucşatrebuia să o străpungă forţat. În felul acesta, noi reuşeam săfacem norma, dincolo absurditatea normatorilor din fabrică.Erau prietenii lor şi ai politicului. Tot schimbul, de-abia aureuşit să bată bucşele la două roţi. Norma era de 8 roţi pentru eipatru. Cât au realizat, atât le-am trecut pe situaţia dată de ing.Tonea.164