Atanasie Berzescu - Despre demnitate

încărcate în şlepuri încăpătoare şi transportate în ţară, la locurilede desfacere. Făceam şi stive de ardei, de toate soiurile. Îialegeam pentru noi, cei mai frumoşi şi-i mâncam. Nu ne opreanimeni. Roşiile, de asemenea, le recoltam şi le depozitam în căzimari. De aici se alegeau pentru bulion şi pentru pastă de roşii.Erau trei cuptoare cu cazane mari, unde se fierbeau bulionul şipasta. Cei care lucrau în echipa de conserve, aveau la dispoziţiece era mai bun.Aşa se scurgeau zilele, şi cu bune, şi cu rele, iar noi uitamadesea unde ne găseam. La vreme de zakuskă, având ladispoziţia noastră uleiul şi sarea, gardienii însărcinaţi cusupravegherea noastră au ajuns să se împrietenească cu noi.Fiecare din ei avea câte o gamelă de zakuskă. O mâncau cumultă poftă. În acele clipe, surprindeam omul din ei. Atunci neconsiderau semenii lor. Între patru ochi, se destăinuiau că s-ausăturat şi ei de hăituială, dar nu aveau ce face. Erau ameninţaţicu închisoare. În simplitatea lor, se supuneau orbeştedispoziţiilor satanice. În timpul cât gardianul îşi înfulecazakuska, noi îl păzeam să nu fie surprins de colegul lui, celălaltgardian, Nu era nici un fel de dragoste între ei. Se urmăreau şi sevânau unul pe altul ca fiarele din pădure. Se reclamau unii pealţii politicului şi comandantului coloniei. Aici am sesizat celmai bine lupta care se ducea între ei, cei care formau grupul depază şi cei din administraţia lagărului. Erau împărţiţi în douătabere:— Comandantul cu o parte din ofiţeri şi gardieni, de oparte, iar Comandantul ajutor, ofiţerul politic şi alţi gardieni, decealaltă parte.În brigada de construcţii, munca se desfăşura după unprogram bine stabilit. Se realizase o comuniune sufletească întremuncitori. Şef de brigadă era Ion Murariu, din Oloşag, aproape296