Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Radu Gyr, bucuros că lucrurile au ieşit bine, m-a luat laplimbare prin curte şi-mi povesteşte o întâmplare hazlie a lui,petrecută tot în Aiud.— “Eram la celular, la etajul III, într-o cameră pe parteadinspre secţia asta a noastră, cu generalul D-tru Popescu, fostministru de interne în timpul lui Antonescu. Toată ziua stăteampe prici şi mai povesteam. Amândoi ştiam multe din viaţanoastră. Era vara şi destul de cald. Geamul îl ţineam deschispentru aer curat. De aici auzeam toate trenurile care treceauîntr-o direcţie sau alta. În fiecare după-masă, în jurul orei patru,credeam noi, se auzea un tren care pleca din gară cu un fluieratlung, lung de tot şi întrerupt din când în când. După acestfluierat, d-l general se ducea la tinetă şi urina. Şi aşa în fiecarezi. După mult timp, nu ştiu nici eu cât o fi trecut, nu mai auzimacest fluierat. Iritat şi scâncind, d-l general se plimba nervos princelulă. Se vedea că este neliniştit şi chiar nervos. Îl întreb de ceeste supărat.— “D-le Radu Gyr, sunt necăjit că nu mai aud trecândtrenul acela care fluiera lung de tot. Atunci mă duceam şi eu latinetă. M-am învăţat aşa şi nu mai pot urina dacă nu mai audfluieratul trenului.”— “Nu-i nimic, d-le general, fac eu ca trenul şi o să fiebine.”Şi încep eu atunci să fac aşa ca trenul: puf, puf, u-u-u-u-uu-u-u-...În timpul acesta, generalul mergea la tinetă. De aci încolototul decurse bine. Aşa că, vezi, dragul meu, că şi eu am avutparte de unul ca Traian Comănescu.”Acum când scriu cele petrecute cu mulţi ani în urmă,parcă le trăiesc mai intens. Mă consumă şi ard în mine mai mult.Pas cu pas, retrăiesc viaţa de atunci, cea ferecată în lanţuri.178