Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ţelul lor final este omul, pe când al nostru este învierea,îndumnezeirea omului, Dumnezeu. Iată, deci, cele două profiluriale Europei, Vestul şi Estul. Spre final, cred într-o armonizare şiun echilibru între cei doi fraţi, Vestul şi Estul.Să închidem paranteza şi să ne întoarcem la episodulnostru.*Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Rădulescu.Îi spuneam Tavi. Mă împrietenisem bine cu el. Era mai tânăr şiplin de viaţă. Vorbea cu toată lumea fiind destul de comunicativşi binevoitor. Se leagă de o întâmplare destul de hazlie. Pevremea aceea gardian era un ungur, Barabaş. Tare rău la sufletera şi fricos de mama focului. Într-o zi deschide uşa peneaşteptate şi-l surprinde pe Tavi Rădulescu cu un capăt decreion în mână. Nu l-a mai putut ascunde. Barabaş pune mânape creion, îl bagă în buzunar şi pleacă. Nu după mult timp vineiarăşi în salon. Se apropie de Tavi şi-i cere datele. Era cucarnetul în mână, gata să-i noteze numele. Nici una, nici două,Tavi îi spune:— “Domnule gardian, dacă îmi faceţi raport eu am sădeclar că D-voastră mi-aţi dat creionul. Să ştiţi că aşa am sădeclar.”— “Ce, eşti nebun? Când ţi-am dat eu creionul?”S-a uitat lung Barabaş la el şi a plecat fără să-i mai notezenumele. Gardianul s-a speriat, iar Tavi al meu a scăpat cu faţacurată. Aveam să-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept.,când s-a făcut sfinţirea monumentului. Ne-am adus aminte deşotia asta, bucurându-ne mult de tot.Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954, grea şicu multă zăpadă. A fost mult mai blândă. Se încălzise destul de206