Atanasie Berzescu - Despre demnitate

întreceau în a schingiui şi tortura lumea. Sediul securităţii era pestr. Traian Grozăvescu nr. 10. Eu am fost dus într-o cameră cumai mulţi lugojeni. Printre ei l-am cunoscut pe d-l MoiseDumitru, fostul librar la Lugoj. Îşi avea librăria în fostul Bazarlugojean. Mai înainte fusese vânzător şi la librăria Diecezana, încadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. A mai fost părinteleBălan, consilierul episcopului Bălan al Lugojului, unit şi el.Traian Stănescu de la Făget. Era tânăr pe atunci, bine făcut,voinic şi frumos. Se dovedise cu mult suflet şi credinţă puternicăîn Dumnezeu. Se lua la harţă cu toţi gardienii.Regimul de cameră era foarte sever. O dată pe zi primeammâncare, o aşa-zisă ciorbă de varză, în care nu prea vedeai varzaşi nici uleiul. Ici-colo, câte o steluţă de ulei şi o frunză rătăcităde varză. Pe lângă ciorbă mai primeam şi 250 gr. de pâine, tareca o cărămidă. Era bună că ne astâmpăram foamea. Aşteptamora mesei aşa cum aşteaptă un câine legat în lanţ să-i aducăstăpânul mâncare. Ne mişcam prin cameră ca nişte stafii. Eramslabi şi prăpădiţi, palizi şi cu obrajii de ceaţă, mergeam unuldupă altul, la plimbare, prin curtea securităţii. Din când în când,ne mai scoteau şi la plimbare, dar numai pentru puţin timp.Camera noastră avea geamul spre curte. Îi vedeam pe toţi ceicare se plimbau. Aşa ne-am putut da seama cine se mai găseaarestat. În vremea aceea era cu noi şi actualul episcop unit alLugojului, P.S.S. Ioan Ploscaru. Pe atunci era canonic. Zilnic îlvedeam de unul singur, scos la plimbare. Stătea într-o celulă deunul singur. Celulele acelea erau de curând construite şi cuciment pe jos. Pereţii erau umezi. În acelaşi corp de clădire eraşi W.C.-ul. Celula avea o ferestruică deasupra uşii. Pentru noitoţi cei arestaţi, P.S.S. Ioan Ploscaru era un om ales, un modelde viaţă. Când îl vedeam, primeam curaj şi nădejdi de mai bine.114