Atanasie Berzescu - Despre demnitate

espire. Norocul meu că din poziţia şezând turceşte pe pricirezistam. Stând el la picioarele patului, se simţea foarte binepovestind. Mie mi se părea că totul merge bine în cameranoastră. Lucrurile se desfăşurau normal, credeam eu. Observ pefeţele colegilor un zâmbet, la unii poate chiar ironic, la alţii demulţumire. În cameră era însă multă linişte. Traian al meu era,de cum se scula şi până la plimbare, la mine pe pat cu sacul depoveşti. Vrând-nevrând, îl ascultam. Am uitat să vă spun că,atunci când Uţă m-a mutat din camera mea, care era lângă RaduGyr, nu prea mi-a picat bine, dar nu puteam face altceva. Şi aşa,zi de zi, Traian era tot la mine în vizită până când suna stingerea.Eu aveam darul de la Dumnezeu să pot înghiţi multe, vrute şinevrute. Nu repezeam omul cu uşurinţă. Se apropiase mult demine, Traian al meu. În cameră, ce să spun, era o linişte cum numai fusese acolo niciodată. Toţi îşi dădeau seama de acest lucru,numai eu nu ştiam nimic. După o săptămână, când ieşim laplimbare, vine la mine Radu Gyr şi mă ia iar după cap şi pornimla plimbare.— “Ascultă, Berzescule, acum pot să-ţi spun că eu te-ammutat în cameră cu Comănescu. Ştii de ce?”— “Am intuit că eşti omul care va aduce liniştea încamera aceasta. Şi am avut dreptate. S-a realizat o liniştedesăvârşită. Asta numai tu ai făcut-o. Şi-ai făcut-o foarte bine.”Am încercat să-i spun că eu nu am contribuit cu nimic,decât că îl ascultam tot timpul pe Traian Comănescu.— “Dar asta-i cel mai important lucru. L-ai neutralizat peComănescu. Până aici, în fiecare zi era scandal făcut de Traian.Să nu fi supărat pe Uţă că te-a mutat. A fost ordinul meu. Credcă m-ai înţeles.”— “Am înţeles, D-le profesor şi sunt mulţumit că amreuşit să fac şi eu un lucru bun.”177