Atanasie Berzescu - Despre demnitate

1993 am dat de Aurică Visovan. Bucuria a fost mare, mare detot. El este unul dintre titanii de la Piteşti.Pot spune că de ing. Viorel Demian m-am apropiat tot aşade mult ca şi de Aurică Visovan, care era destul de speriat deboala lui, pe când venise în salon. Încercam să-l încurajez. Eramcel mai vechi în salon. Mergeam de la pat la pat şi-i încurajam.În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazidă şi Pass.Când îmi venea rândul să-mi bage aer, mă prindea o nelinişte.Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a băga aer. Degetele luierau destul de butucănoase. Acul era şi el lung şi gros. Ca sănimerească în mod sigur între coaste cu acul, apăsa cu arătătorulde la mâna stângă între coaste, îndepărtându-le puţin, apoi, custângăcie, băga acul în cavitatea dintre pleure. Pârâia acul pânăajungea unde trebuie. Când intra aerul, simţeam cum se umflăcavitatea toracică. Avea un aparat unguresc cu care măsura aerulintrodus. A doua săptămână îmi băga şi la celălalt plămân. Îmiera tare greu câteva zile cu respiratul.Când era vorba de percheziţie, nu prea veneau pe la noi.Erau speriaţi de morţii care ieşeau din salonul acesta şi de boalacare ne măcina plămânii. Şi când veneau, se uitau din uşă numaişi plecau închizând uşa. Aşa se făcea că aveam la noi fascicoledin Noul Testament, pe care le puteam ascunde în saltea mairepede. Învăţam pe de rost versete şi capitole întregi pe dinafară.Ştiam toată Predica de pe Munte. Mai aveam şi câte un capăt decreion şi hârtie, de care făceam rost de la doctorul Costin. Erabun cu noi şi ne apăra. Tot ce apărea de pe secţie, Radu Gyr şiNichifor Crainic, noi învăţam. În felul acesta uitam că suntembolnavi şi-n temniţă.202