Atanasie Berzescu - Despre demnitate

— “Dacă ai credinţă şi te rogi cu toată căldura sufletuluitău, vei birui.”După patruzeci de ore, în ziua de 24 august 1952, la orele7 dimineaţa, a venit directorul închisorii, căpitanul Dorobanţu,ne-a scos din cameră, ne-a aşezat pe un singur rând, a trecut prinfaţa noastră, a fiecăruia, măsurându-ne de sus până jos, şi ne-aspus:— “Acum mergeţi în fabrică şi să le spuneţi deţinuţilor ceaţi păţit în ziua de 23 August!”A fost o demonstraţie de forţă comunistă împotrivanoastră. Ne uitam unul la altul zâmbind. Am rezistat. Pielea s-azbârcit pe picioare, şoldurile şi spatele erau înţepenite, ne dureacapul, dar aveam puterea de a zâmbi. Fiecare, în gând,mulţumeam lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ieşim cu bine dinaceastă încercare.Tinerii de atunci suntem bătrânii de azi. Nici nu mai ştimcum am trecut prin viaţă. Radu Gyr a cântat suferinţele noastreca nimeni altul. Îndemn tinerii de azi să preia ştafeta de la noi,pentru a duce pe mai departe lupta noastră împotrivacomunismului.DIN CAMERA DE TORTURĂ LA ROTĂRIEAşa se explică faptul că politicul, din toată fabrica,demonstrativ, ne-a luat numai pe noi de la rotărie şi încă 17oameni din fabrică. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele.După izolarea aceasta din beciul celularului, eu cu Mitoiudeveniserăm foarte atenţi la tot ceea ce se întâmpla în apropiereanoastră. Se încearcă o acţiune de reeducare, de care ne dăm toţiseama că ia amploare. Nu ştiau însă de unde s-o apuce. La158