Atanasie Berzescu - Despre demnitate

unde locuiam la Slatina-Timiş, în timpul când am fost profesor,era informatorul securităţii. Soţia, fiind în bune relaţii cu el, i-aspus că m-am dus la Spiru. De aici avea toate datele Moiş.În seara zilei de 27 ianuarie, Moiş mă obligă să merg înurmărirea lui Spiru Blănaru cu compania de securitate. Dacărefuz, mă vor duce legat, cu gândul de a mă împuşca. Singur încelulă, în plină iarnă, îmbrăcat sumar, mă rugam lui Dumnezeusă mă scape din acest impas. În miez de noapte vine Moiş lamine în celulă şi-mi spune să-l urmez. În biroul lui îmi dăurmătoarele instrucţiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiţerde securitate, de la centru, din Bucureşti, cu numele de Ionescuşi voi fi tratat ca atare. De acest joc ştia numai el şi cu căpitanulSchnellbach, care mă însoţea. Pe tot timpul urmăririi eu am fostîncadrat de Schnelbach şi încă un ofiţer.Coloana de maşini a plecat din Caransebeş la orele 2 dinnoapte către Teregova. Eu cu cei doi ofiţeri, într-un jeep în urmacoloanei. Moiş era în frunte. Tot drumul l-am străbătut fără sămidau seama. Eram preocupat de jocul pe care trebuia să-l fac.Spiru nu trebuia descoperit şi trădat. Am mers pe ultima carte.Am acceptat jocul cu moartea. În mintea mea încolţise o ieşiredin acest joc satanic. Dacă nu-mi reuşeşte planul de a-i duce,prin viclenie, în altă parte decât la locul de taină al lui Spiru,atunci, hotărât, voi merge la moarte. Voi simula o evadare,smulgându-mă dintre cei doi ofiţeri, care tot timpul mă ţineau debraţe. Vor trage în mine împuşcându-mă. Şi cu preţul vieţii meleîl voi salva totuşi pe Spiru. La trădare nu voi ajunge în nici uncaz.Ajungând la Teregova, ca dintr-un făcut, m-am liniştit.Eram hotărât să-i înfrâng prin viclenie, chiar dacă mă împuşcă,numai să-l scap pe Spiru. Înaintea lui Tudor Ruşeţ l-am avutcurier pe Martin Copăceanu zis Rică. Acum el era în grupul lui59